Decizia nr. 430/2025 clarifică modul de aplicare a art. 10 din Legea nr. 241/2005 privind prevenirea și combaterea evaziunii fiscale. Actul stabilește ce se întâmplă dacă lipsește raportul de expertiză de specialitate într-un dosar penal. Este important pentru că influențează direct modul în care ajung în instanță cauzele de evaziune fiscală.
Decizia se adresează instanțelor, procurorilor, avocaților și persoanelor cercetate pentru evaziune fiscală. În practică, vizează atât contribuabili persoane fizice, cât și companii. Oricine este implicat într-un dosar penal fiscal trebuie să știe această regulă.
Concret, instanța supremă a stabilit că lipsa raportului de expertiză de specialitate face neregulat actul prin care procurorul trimite dosarul în judecată. Cu alte cuvinte, fără această expertiză, trimiterea în instanță nu este valabilă. Într-o astfel de situație, dosarul se întoarce la procuror pentru completare.
Raportul de expertiză este documentul tehnic prin care un specialist analizează situația financiară și stabilește prejudiciul. De exemplu, într-un caz de evaziune fiscală, expertul calculează exact taxele neplătite. Fără acest document, instanța nu are o bază clară pentru a analiza acuzațiile.
Decizia produce efecte în toate cauzele în care se aplică forma modificată a legii, după schimbările aduse în 2024. Astfel, procurorii trebuie să se asigure că dosarul conține expertiza înainte de trimiterea în judecată. În caz contrar, procedura se prelungește, iar cauza se întoarce la parchet.
Pentru persoanele cercetate sau trimise în judecată, această clarificare poate însemna o garanție suplimentară. Dacă expertiza lipsește, se poate invoca neregularitatea actului de sesizare. Pentru companii, este esențială verificarea atentă a dosarului împreună cu avocatul.
Pe scurt, expertiza de specialitate devine o condiție esențială pentru validitatea trimiterii în judecată în dosarele de evaziune fiscală. Cei implicați trebuie să verifice existența acestui document și să își adapteze strategia juridică în consecință.