Dreptul la preaviz!

Preavizul este un drept al uneia dintre părți, în timp ce pentru cealaltă reprezintă o obligație. Astfel, avem atât dreptul, cât și obligația, atât a angajatorului cât și a salariatului, prevăzute de Codul muncii, însă durata și condițiile sunt elemente negociabile, fiind obligatorie precizarea lor în cadrul contractului individual de muncă.

Scopul perioadei de preaviz în cazul concedierii este  ca salariatul să-și poată căuta un alt loc de muncă, potrivit pregătirii sale profesionale, iar scopul preavizului în cazul demisiei este de a-i acorda angajatorului posibilitatea să înlocuiască salariatul care dorește încetarea raportului de muncă.

Fiind un element esențial al contractului individual de muncă, acesta poate fi negociat sau modificat numai prin acordul părților, ținând cont de limitele prevăzute în mod expres de lege.  Astfel, preavizul la concediere este un drept al salariatului având un termen minim de 20 de zile lucrătoare,  excepție făcând persoanele cu handicap care beneficiază de un preaviz  de minimum 30 de zile lucrătoare. 

Pe de altă parte, în cazul demisiei, preavizul este în beneficiul angajatorului, și poate fi de cel mult 20 de zile lucrătoare pentru salariații cu funcții de execuție, respectiv  de cel mult 45 de zile lucrătoare pentru salariații care ocupă funcții de conducere.

Ca urmare, atât la demisie cât și la concediere, contractul de muncă încetează la data expirării preavizului. În acest timp contractul individual de muncă continuă să își producă toate efectele, adică salariatul continuă activitatea primind în schimb drepturile salariale prevăzute în contractul individual și, după caz, în contractul colectiv de muncă.

De reținut este faptul că în cazul demisiei,  angajatorul poate renunța parțial sau total la dreptul său la preaviz, situație în care contractul de muncă încetează, adică salariatul nu mai are obligația de a presta activitate, iar angajatorul de a-l remunera.

În situația în care în perioada de preaviz contractul individual de muncă se suspendă, termenul de preaviz va fi suspendat corespunzător, iar efectuarea lui se va relua la încetarea situației care a determinat suspendarea contractului.

ITM Sălaj reamintește că o situație de  excepție vizează raportul de muncă pe parcursul perioadei de probă, situație în care contractul de muncă încetează exclusiv printr-o notificare scrisă, fără preaviz, la inițiativa oricăreia dintre părți, fără a fi necesară motivarea acesteia.

Ca regulă de calcul a termenelor, Înalta Curte de Casație și Justiție a stabilit, în acest an, că în cazul termenului de preaviz la concediere nu este luată în calcul ziua comunicării notificării de preaviz, ceea ce înseamnă că termenul începe să curgă din ziua următoare și se împlinește în ultima zi.


Publicat

în

,

de către